Fondarea unei filiale în austria de către un întreprinzător din UE/SEE– aspecte ade legislație comercială

Dacă o companie străină din UE/SEE sau elveţiană caută în mod sistematic şi concentrat oportunităţi de a-şi desfăşura activitatea în Austria, nu mai există prestări de servicii transfrontaliere temporare. În acest caz, trebuie să se înfiinţeze o sucursală în Austria.

Atenţie:
Sucursala într-o ţară gazdă presupune participarea în mod stabil şi continuu la viaţa economică a unui alt stat membru, luând astfel naştere o integrare economică şi socială. Sucursala se caracterizează prin înfiinţarea de agenţii, filiale şi societăţi afiliate.

Conform prevederilor Directivei UE privind calificările profesionale, toate statele membre sunt obligate să recunoască respectivele calificări profesionale dobândite în alte state membre. Dacă sunt îndeplinite condiţiile directivei, un stat membru nu poate interzice exercitarea profesiei pe teritoriul său din cauza lipsei de calificare profesională.

În ceea ce priveşte recunoaşterea calificărilor profesionale în scopul înfiinţării unei sucursale în Austria, cetăţenii Confederaţiei Elveţiene, cetăţenii unui stat membru al UE sau ai unui stat semnatar al Acordului Spaţiului Economic European sunt supuşi unui tratament egal.

În cadrul înfiinţării unei sucursale, recunoaşterea documentelor de calificare este reglementată după cum urmează:

Preşedintele guvernului provincial al landului respectiv trebuie să recunoască unui cetăţean al unui stat membru al UE sau al unui stat semnatar al Acordului Spaţiului Economic European sau al Elveţiei faptul că exercită efectiv activităţi într-un alt stat membru ca dovadă suficientă a calificării la cerere printr-o decizie, dacă

• tipul şi durata activităţilor îndeplinesc prevederile Regulamentului de recunoaştere din UE/SEE, Monitorul Federal II 2008/225 (vezi anexa).

În cazul activităţilor lucrative care nu intră sub incidenţa Regulamentului de recunoaştere din UE/SEE (vezi anexa), Preşedintele guvernului provincial al landului respectiv trebuie, la cerere, să coreleze calificarea profesională dobândită şi dovedită de solicitant cu diploma de calificare pentru activitatea lucrativă vizată, dacă

• această calificare profesională este echivalentă cu diploma de calificare.

Diplomele de calificare sau documentele de calificare trebuie depuse ca dovadă a calificării profesionale dobândite.

Acestea trebuie să fi fost eliberate de o autoritate competentă din statul membru de origine.

În cazul în care profesia este reglementată în statul membru de origine, diploma de calificare trebuie să ofere dreptul titularului să exercite această profesie în statul membru de origine.

În cazul în care profesia nu este reglementată în statul membru de origine, solicitantul trebuie să dispună de o diplomă de calificare sau un document de calificare şi să fi practicat această profesie cu normă întreagă timp de un an sau cu fracţiune de normă pentru o perioadă totală echivalentă în ultimii 10 ani într-un stat membru de origine, în care această profesie nu este reglementată.

Dovada exercitării profesiei timp de 1 an nu este necesară dacă documentul de calificare reprezintă un curs de instruire reglementat.

Aceasta este o instruire care este orientată în mod special către exercitarea unei anumite profesii şi constă dintr-un curs de instruire absolvit sau din mai multe cursuri de instruire şi, dacă este necesar, este completată cu o formare profesională, un stagiu de practică sau experienţă la locul de muncă.

Echivalarea diplomei de calificare nu este acordată dacă

• instruirea anterioară se referă la subiecte care diferă semnificativ de diploma de calificare austriacă sau
• activitatea lucrativă include una sau mai multe activităţi profesionale care nu fac parte din profesia reglementată în statul membru de origine al solicitantului şi
• dacă diferenţa constă dintr-o instruire specială care este prevăzută de Regulamentului austriac pentru practicarea profesiilor şi se referă la subiecte care diferă semnificativ de diploma de calificare prezentată de solicitant.

Aici sunt incluse acele subiecte ale căror cunoştinţe reprezintă o condiţie esenţială pentru exercitarea profesiei şi la care instruirea anterioară a solicitantului prezintă abateri semnificative din punctul de vedere al duratei şi al conţinutului comparativ cu instruirea prevăzută în Regulamentului austriac pentru practicarea profesiilor.

Dacă nu există echivalenţă, atunci echivalarea se acordă cu condiţia unei adaptări sub forma unui

• stagiu de echivalare sau a unui
• test de aptitudini,

dacă echivalarea poate fi realizată în acest mod.

În conformitate cu principiul proporţionalităţii, trebuie verificat în prealabil dacă respectivele cunoştinţe dobândite în timpul experienţei profesionale sau prin învăţarea de-a lungul timpului acoperă integral sau parţial diferenţele esenţiale. În acest sens, solicitantul poate alege între un stagiu de echivalare şi un test de aptitudini.

Acest lucru nu se aplică activităţilor lucrative, a căror exercitare necesită cunoaşterea precisă a dreptului austriac şi la care consilierea sau cunoştinţele referitoare la dreptul austriac reprezintă o parte esenţială a exercitării profesiei.

Examinarea pentru echivalare trebuie să aibă loc în decurs de 4 luni de la depunerea tuturor documentelor. 

Stand: 01.04.2021